Care sunt părțile etanșării mecanice

Etanșările mecanice sunt componente esențiale în diverse aplicații industriale, în special în echipamentele care implică arbori rotativi, cum ar fi pompe, mixere și compresoare. Aceste etanșări previn scurgerea lichidelor și gazelor, asigurând performanțe și siguranță optime. În acest articol, vom discuta principalele componente ale unei etanșări mecanice și funcțiile acestora.

Față primară rotativă

Fața primară rotativă, cunoscută și sub numele de inel de împerechere, este o componentă critică a a etanșare mecanică. Este de obicei fabricat din materiale dure, rezistente la uzură, cum ar fi carbură de siliciu, carbură de tungsten, sau ceramică.

Fața primară rotativă este atașată la arbore și se rotește odată cu acesta, creând o etanșare pe fața primară staționară.

Fața primară staționară

Fața primară staționară, denumită și inelul primar sau inelul de etanșare, este omologul feței primare rotative. De obicei, este fabricat din același material ca și fața rotativă pentru a asigura performanțe optime de etanșare.

Fața primară staționară este montată în presatupă sau carcasă și rămâne fixată în timpul funcționării. Contactul dintre fețele primare staționare și cele rotative creează suprafața de etanșare primară, prevenind scurgerea fluidului.

Dispozitive mecanice de încărcare

Dispozitivele mecanice de încărcare, cum ar fi arcuri, burduf sau diafragme, joacă un rol vital în menținerea contactului constant între suprafețele de etanșare primare.

Aceste dispozitive aplică o forță controlată pe fața primară staționară, asigurându-se că aceasta rămâne în contact strâns cu fața primară rotativă. Dispozitivul de încărcare compensează orice uzură, dilatare termică sau nealiniere a arborelui, menținând o etanșare consistentă pe tot parcursul funcționării echipamentului.

Etanșări secundare statice și/sau dinamice

Etanșările secundare, care pot fi statice sau dinamice, sunt responsabile pentru prevenirea scurgerilor între componentele staționare ale etanșării mecanice și carcasa echipamentului.

Etansări secundare statice, cum ar fi inelele O sau garniturile, creează o etanșare între părțile care nu se mișcă. Etansări secundare dinamice, precum inelele în V sau cupele în U, etanșează între componentele rotative și staționare ale ansamblului de etanșare.

Etanșările secundare sunt de obicei realizate din materiale elastomerice, cum ar fi nitril, fluorocarbon sau perfluoroelastomer, în funcție de cerințele aplicației.

Mecanisme de antrenare

Mecanismele de antrenare, cum ar fi știfturi, urechi sau șuruburi de fixare, transmit mișcarea de rotație de la arbore la componentele rotative ale etanșării mecanice. Aceste mecanisme asigură că fața primară rotativă rămâne sincronizată cu rotația arborelui. Mecanismul de antrenare trebuie să fie proiectat pentru a găzdui orice deviere sau mișcare axială a arborelui, menținând în același timp alinierea adecvată între componentele rotative și staționare ale etanșării.